Uneori, fotbalul are o memorie extraordinară. Alteori, pare că scrie povești pe care nimeni nu le-ar putea imagina. Revenirea lui Gheorghe Hagi pe banca echipei naționale a României este una dintre aceste povești.
La 33 de ani după ce a purtat tricoul României într-un meci oficial disputat la Cardiff împotriva Țării Galilor, Hagi s-a întors în fața suporterilor, de această dată ca selecționer. Iar debutul său pe stadionul Steaua a adus o victorie, 2-1 cu aceeași Țară a Galilor. Istoria are uneori o eleganță aparte.
Drumul a început însă la Tbilisi, acolo unde România a obținut un egal, 1-1 cu Georgia. Un rezultat care a arătat că noua echipă este încă în construcție, dar și că există resurse pentru a privi cu optimism spre viitor. Hagi însuși declara că România nu este încă acolo unde ar trebui să fie, dar că poate ajunge. Era o constatare lucidă, venită din partea unui om care știe mai bine decât oricine cât de greu se construiește performanța.
Victoria cu Țara Galilor a adus însă mai mult decât bucuria succesului. A adus o stare de spirit și a reaprins o emoție pe care fotbalul românesc o tot caută.
Pentru cei care au trăit anii de glorie ai fotbalului românesc, numele Țării Galilor trezește inevitabil amintirea acelui meci de la Cardiff, din noiembrie 1993. Atunci, Generația de Aur, cu Hagi în teren, obținea una dintre cele mai importante victorii din istoria fotbalului românesc și își asigura calificarea la Campionatul Mondial din Statele Unite. A fost momentul care a deschis drumul către sfertul de finală de la World Cup 1994 și către cea mai frumoasă perioadă din istoria echipei naționale.
Astăzi, Hagi nu mai este regizorul din teren, ci omul care încearcă să construiască o nouă generație. Nu mai are sprinturile și pasele de atunci, dar are experiența, autoritatea și poate cel mai important lucru: credința că România poate reveni acolo unde îi este locul.
Victoria cu Țara Galilor nu înseamnă că fotbalul românesc s-a întors la nivelul anilor ’90. Ar fi o exagerare. Înseamnă însă că există din nou o direcție și un simbol în jurul căruia oamenii sunt dispuși să creadă.
Iar dacă istoria ne-a învățat ceva, este că marile povești ale fotbalului românesc au început adesea cu Gheorghe Hagi.
