Uneori, fotbalul uită să mai fie doar despre rezultate, clasamente sau trofee. Uneori, devine emoție pură. Devine memorie. Devine viață trăită în fața tribunelor. Iar seara în care Ciprian Deac și-a luat rămas-bun de la CFR Cluj și de la cariera de fotbalist a fost exact un astfel de moment.
Gruia nu a mai fost doar un stadion la finalul meciului cu FC Argeș, încheiat 1-1. A devenit o scenă a amintirilor, a recunoștinței și a unei despărțiri pe care nici măcar cei mai puternici suporteri nu au putut să o privească fără emoție.
După fluierul final, Ciprian Deac a rămas câteva clipe singur pe gazon. A privit tribunele. A privit locul în care și-a consumat aproape întreaga maturitate fotbalistică. Apoi a început să plângă. Și a sărutat gazonul din Gruia, ca pe o ultimă declarație de dragoste pentru clubul care l-a transformat într-un simbol.
Au fost lacrimi sincere. Lacrimile unui om care nu pleca doar dintr-un vestiar, ci dintr-o viață întreagă construită în tricoul vișiniu.
„Vă mulţumesc că mi-aţi îndeplinit visul, să fie stadionul plin. M-am simţit cel mai iubit jucător, cel mai apreciat. Vă mulţumesc din suflet. Sunt mândru că fac parte din familia CFR, din istoria acestui club”, a spus Deac, cu vocea tremurândă și ochii în lacrimi.
Citește mai departe pe Ardeal Business.
